In momentul in care te aventurezi intr-o experienta noua, intr-un proiect nou, ai mari emotii. Nu esti convins(a) ca o sa iasa bine; cantaresti toate variantele, esti atent la avantaje, dezavantaje, riscuri, etc. Uneori se intampla ca toate calculele tale sa fie degeaba si sa o dai in bara.
Ce se intampla cand esti adolescent ?
Atunci cand esti adolescent aceste griji se pot inmulti ori 100 sau x 1000. Depinde de cum te-au crecut ai tai.
- Daca ai avut parinti extrem de grijulii,
- Daca a trebuit sa ii ai mereu in preajma si sa le ceri confirmarea in tot ceea ce faci.
- Daca nu te-au lasat sa iti formezi singur personalitatea
Atunci aceste grij vor fi x 100 si teama de esec va fi mult mai mare la adolescenti. De aceea unii dintre ei nu au curajul sa inceapa lucruri, din teama de a nu face gresit acel ceva. Daca pana la o varsta au fost obisnuiti ca tot ce fac sa fie „confirmat” de parinte, acum se vad in situatia de a alege un anumit drum. Si aici ma refer la adolescentii care sunt in postura de a alege un job / o facultate, un drum.
Relatia parinte copil
Poate el / ea – copilul tau – stie cel mai bine ce este ok sa faca in viata, ce ii place cel mai mult sau ce crede ca i-ar aduce succesul / fericirea. Cu toate acestea, multi dintre adultii tineri nu au curajul de a experimenta. Acest lucru se datoreaza faptului ca au fost in copilarie mult prea „lipiti”” de parinte si obligati de acesta sa respecte fiecare „line”trasta. In relatia Relatia parinte copil in care avem parintii posesivi, excesiv de autoritari acestia vor avea copii lipsiti de incredere si de curajul de a incerca.
Alegerea facultatii la finalul liceului
Multi tineri aleg sa urmeze o facultate in functie de ce vrea mama / tata. Unii parinti au ramas cu gandul ca dreptul / medicina sunt meserii de urmat. Lumea s-a schimbat, iar fenomente precum IT, jocuri, aplicatii pentru mobile si alte „treburi” de acest gen li se par „prostii”/ puerile. Nu le pot intelege, iar daca nu le pot intelege nu il incureajaza „pe cel mic” sa le lucreze si astfel ii fac un rau. Dar acest rau nu este unul intentionat, el vine tot dintr-o grija excesiva. Dorinta de a-i fi bine, chiar daca acest „bine” ii face in esenta „rau”pentru dezvoltarea „tanarului”.
Incurajarea adolescentilor – Relatia parinte copil
Pentru un adolescent ( adult tanar, pana in 21 de ani ) este important sa stie ca are suportul parintelui, ca parintii cred in el, ca il sustin. In acest fel adolescentul isi poate asuma riscuri in cariera / facultate/ viata, fara a trai cu teama ( toporul deasupra capului ) ca o va da in bara si va fi judecat de parinti.
Cel mai important pentru un adolescent este sa nu ii tai aripile, iar aripile lui sunt „crescute”de increderea pe care o au in el parintii ( sau oamenii din jurul lui care reprezinta pentru el figuri reprezentative – pot fi unchi, bunci – alaturi de care a crescut )
Parinti, atentie la aceste aspecte
Poate unele dintre lucrurile pe care vrea sa le faca vi se par nepotrivite, insa „tineretea” este cea mai creativa perioada in care iti poti perimite luxul de a experimenta ce iti place si poti ajunge – cu noroc – intr-o postura profesionala care te face fericit.
Acum mai mult timp am scris un articol despre parintii obsedati de copii, despre efectele acestor actiuni. In mare parte aceste efecte au consecinte surprinse si in articolul de mai sus.
Recent am postat despre puterea cuvintelor, idei ce se pot regasi cu atat mai multe in educatia unui copil / adolescent.
Foto: wisie.com
Eu unul, cand o sa fiu parinte o sa cantaresc cu atentie dorintele copilului meu si faptul ca o sa-l las pe el sa-si exprime actiunile pe care le doreste, asta o sa-l ajute sa inteleaga viata mai bine, are atata timp sa faca greseli si atata timp sa invete din ele.
Parinti mei au incercat foarte mult sa ma tina din scurt, ca sa nu fac una-alta, ca nu e bine. Cu toate astea tot faceam foarte mult lucruri cum voiam eu, la un nivel psihologic aceste lucruri mi-au oferit ceva blocaje.
Probabil ca daca parintii mei erau mai atenti la mine, economiseam 4-5 ani de curaj in lumea larga, chiar si asa, am avut timp sa invat destul din greselile pe care le-am facut,
Acum sper ca, fiecare parinte sa aibe viziunea de mai mult pentru copilul lor, protectia lui este importanta dar o limitarea prea mare ii poate afecta multe aspecte din viitorul lui.
Salut, fiecare lucru pe care l-ai spus este adevarat. Meseria de parinte nu se invata, insa trebuie sa existe un echilibru intre libertate, sustinere si limitare. De multe ori din dorinta de a ne fi bine, parintii ne supraprotejeaza si asta produce un efect de bumerang: ne limiteaza actiunile, curajul, visurile 😉