Sunt oameni care nu ma cunosc cu adevarat, de fapt cati dintre cei care ne cunosc ne si „cunosc” cu adevarat, in proportie semnificativa? In asa fel incat sa ne interpreteze corect in foarte multe circumstante?
Autenticitatea este problema noastra, a omului modern. Suntem prinsi in a da sens gesturilor si actiunilor celorlalti suspectandui tot timpul de falsitate, de teatru.
IAR atunci cand ceilalti nu s-au comportat conform asteptarilor noastre ii consideram ca sunt falsi, ca au jucat teatru cu noi. Spunem ca ne-au inselat asteptarile.
Viata e complicata, cu toti suntem complicati si in cautare de „ideal”. Regret ca nu am putut sa ating idealurile unor persoane vizavi de mine, dar asta nu inseamna ca nu am fost eu, ca am jucat teatrul. Nu sunt un bun actor, daca eram dadeam la tetru, ca imi place teatrul, nu de alta.
Foarte putini deoarece suntem extrem de compicati ca si fiinte sociale ne cunosc cu adevarat in multiplele forme de manifestare noastre.
Ma doare sa stiu ca unii oamnei au interpretat gresit actiunile mele, ma doare pentru ca sunt om caruia ii pasa.
Dar, oare cati dintre cei care citesc acum cand zic ca „imi pasa” le pasa cu adevarat de ce scriu si cati ma cred ca imi pasa?
Putini. SUNT sigur ….doar, poate, prietenilor mei si sunt foarte putini, dar le multumesc ca exista.