Zilele acestea vedem prin oras mii de afise electorale, unde arunci ochii dai de un Gigi, un Negoita, un Prigoana, „un familist” sau un gospodar. Sa nu mai zic ca in sectorul 3 caterinca e mare: se „bat” doi de Negoita. Nu vreau sa vorbesc acum de mediocritatea unor afise electorale- o las pe un alt articol-
Acum vorbesc despre umilinta alegerilor din mesajul electoral: cu totii pun „omul pe primnul plan”, pun nevoile lui, pun curatenia orasului, pun in fata reabilitarea blocurilor….ar pune orice. Ar pune-o si pe nevasta in fata- si uneori o scot in fata pentru a arata lumii cat sunt de familisti.
Toata umilinta pentru a castiga, pentru ca anul 2012 „Trebuie sa fie anul nostru„, trebuie sa-i dam jos pe „ei” – indiferent care sunt ei- si sa ajungem si noi „Acolo sus” pentru ca „avem atatea idei bune pentru dvs” incat ” nu avem somn noaptea”.
Exista o vorba: Fereste-te de tot ce pare exagerat: aceste promisiuni aruncate in stanga si in dreapta mi se par lipsite de bun simt si realism. Totusi specialistii in comunicare politica ne spun ca „oamenii in campanie asteapta promisiuni”, asteapta tenesi din china, asteapta pungi, galeti, afise, asteapta oportunitati….si uneori spera la o „zi de maine mai buna”.
Din pacate putini politicieni au uitat sa faca „jumate- jumate” cu oamenii- jumatate pentru ei si jumatate pentru oameni. Majoritatea si-au adus aminte de alegatori in campanie: atunci cand au ajuns pe la batrani cu un tv in brate si mai multe televiziuni pe urme, cand au facut spectacole electorale mascate in „zilele orasului”, s.a.s.m.d.
Imi e greata de majoritatea clasei politice: totusi am si doua exemple pozitive. Dar nu vreau sa le dau, sa nu creada lumea ca „fac campanie” prin acest articol :))
