Mircea Badea este urmarit de un anumit public, un public elitist, cu studii superioare din mediul urban(in special Bucuresti) .
Genul de public ce nu-l mai prinzi in fata televizorului decat la jurnal( si aici din ce in ce mai putin, tinand cont de faptul ca si principalul jurnal de stiri a devenit o cronica a evenimentelor dramatice de peste zi)
Badea are meritul de a putea tine acest public „In gura presei”, vorbind despre lucruri simple, prezentant punctul de vedere al „omului din tramvai”, in direct la tv. Omul se indentifica cu Badea, cu principiile si ideile acestuia in mod direct, fara sa-l suspecteze prea mult.
El nu se da jurnalist, nu vrea sa apara inteligent, isi asuma penibilul si este „de-al nostru”. Dar nu este „de-al nostru” …. a celor din tramvai, ci a celor care lucreaza in cladiri de sticla si isi tabacesc fundul pe scaunul lor de „functionarasi capitalisti”, ce atunci cand ajung acasa de la job il urmaresc pe Badea. Paradoxul este- asa cum scriam si pe paginademedia.ro(de unde am preluat stirea) ca limbajul Dl Badea nu ar fi deloc specific unui intelectual autentic. Ce sa intelegem de aici: ca intelectualii au uitat de statutul lor si se idetifica cu o abordare de genul acesta?
Satui fiind de fatarnicia analistilor cu pampoane in gura?