Am citit un articol / interviu cu Catalin Tepelin pe pagina de media. Omul zicea asa:
N-am fost niciodată cel mai talentat din încăpere, dar probabil că am compensat cu muncă şi seriozitate. Cum se zice în fotbal, în echipă ai nevoie şi de unii care cară pianul, nu doar de artişti care cântă la pian.
Nu stiu daca acest tip de abordare poate fi considerata o apologie a mediocritatii, ci mai degraba o apreciere a perseverentei, abordarii serioase, ambitiei.
De ce spun asta ? Pentru ca majoritatea dintre noi vom fi pe lumea aceasta „aia de cara pianul„. Statistic vorbind. Geniul este unul la 1000 sau la 10000 . Cel care castiga balonul de aur la fotbal este unul la zeci de mii de fotbalisti. Asta nu inseamna ca ceilalti trebuie sa se lase de fotbal. Fiecare trebuie sa ne facem treaba acolo unde suntem. Sa evoluam, sa vrem mai mult de la noi si sa fim azi mai buni ca ieri. Sa nu ne frustram si sa devenim inerti doar ca NU suntem genii, doar ca nu avem banii lu` XStar de pe social media. A ajuns sa fie considerata excelenta o banalitate si in lipsa ei sa devenim frustrati. Prin excelenta ma refer si la statut social, bani, bunuri. Normal ca tindem catre un ideal, insa sattistic vorbind cei care ajung acolo sunt doar cei mai norocosi. Insa cei cu adevarat norocosi vor fi cei care nu se vor lasa „cumparati” de idealul altora si isi vor construi idealul lor.