Dar este ca om foarte aproape de sufletul meu. Prin ochii lui si prin prisma perspectivei lui am vazut ca viata are culoare si mi-a spus cu a lui voce calda ca vad eu cum ma descurc la licenta si o sa-i dau de cap, atunci cand credeam ca nu are rezolvare. M-a facut sa am incredere in mine si m-a facut sa pot sa fiu asa cum sunt la cursurile lui sisa invat ce inseamna naturaletea. Iar atunci cand vroiam sa imi spuna ceva, a tacut si m-a ascultat, iar eu tot vroiam sa imi spuna ceva si sa imi dea putere, iar el…..m-a ascultat si m-a lasat sa-mi traiesc suferinta. Am sa il sun sa vad ce mai face……
Iar ca final am sa sa va prezint au articol al doctoruli in psihanaliza si lector universitar, psihoterapeut si consilier mATEI gEORGESCu preluat de pe http://www.psychologies.ro
Iata ce sfaturi ofera el parintilor excedati:
Desi pentru ei sunt un insuportabil test al nervilor, uneori parintii incearca sa-si explice capriciile copiilor. Dar in final parintii ajung la concluzia ca este numai vina copilului. De ce este asa dificila situatia pentru adulti?
„Vorba «legiuitorului» Murphy: cand o situatie iese prost trebuie sa ai pe cine sa dai vina. Copiii sunt ispasitori ai dificultatilor parintilor si continuatori ai dificultatilor psihologice ale familiei. Copilul obliga parintele sa-si reevalueze propria maniera de a se raporta la altii (fie ei copii sau adulti) care cer, care doresc, dincolo de ceea ce poate fi, «omeneste», oferit.
Arta de a spune nu intr-o maniera respectuoasa este greu de dobandit. Adultul scos din minti de copilul «insuportabil» constata de fiecare data acest lucru: este tulburat de propria dificultate de a refuza. In masura in care copilul, prin furia lui, isi «contamineaza» parintele, acesta se afla in incapacitatea de a-i tolera agitatia agresiva. Adultul face orice, numai sa «stinga» odata tulburatoarea dorinta a copilului. Repertoriul lui «orice» se inscrie intre supraoferta imbelsugata si «raiul bataii» sau chiar absenta parintelui. «Prea mult» si «prea putin» in comportamentul adultului vin ca reactie la starile transmise de copil.
In plus, cand copilul are multe iesiri, parintele poate incerca un sentiment de culpabilitate, reprosandu-si ca nu ii ofera celui mic tot ce vrea. Dar parintele nu e perfect si nici copilul nu poate fi mereu multumit.“
Daca vreti sa il si asculktati o puteti face accesand :http://homearde.ro./vedeta.php?id_vedeta=14