In mod cert paralela dintre individ si o marfa poate parea barbara și lipsită de orice sentiment si superioritate a ființei umane. In esență daca privim la activitatea noastră profesională, de exemplu, noi suntem o marfa. Ne vindem serviciile, reprezentate prin cunoștințele noastre către cei care au nevoie sa cumpere aceste servicii oferite. In esență, noi ne alocăm timp din viața noastră pentru a câștiga bani, astfel sa ne putem achita servicii si produse de care avem nevoie la rândul nostru. In lumea moderna marfa este reprezentată în proporție majoritară de servicii, iar resursa umană este cea care o prestează. In mod clar omul se vinde si este cea mai puternică marfa la nivel mondial in prezent. Suntem o marfa la muncă, dar suntem tot o marfa si dupa job? Răspunsul meu simplu si subiectiv este da. Suntem si in relatie, inca de la început o marfă care se transforma treptat intr-o afacere de conviețuire socială, de familie.Încă de la începutul relației, care poate fi momentul in care ne putem poze online sau momentul in care ne dam întâlnire prima data in mod oficial, avem grija sa ne aranjam precum marfa pe raft. Cautam lumina cea mai buna pentru poza, unghiul care ne avantajează, hainele care ne fac mai slabi sau grasi – dupa caz- ne luam din dulap hainele cele mai bune. Vrem sa facem o impresie buna. La fel ca un produs expus într-un magazin. Il prezentam din cele mai bune unghiuri. Toate acestea din punct de vedere vizual. Punem peste noi cea mai buna mască a noastră…sau din altă perspectivă cea mai bună versiune a noastră. Diferența dintre cele doua idei poate fi mare, dar in esenta semnificatia se poate întrepătrunde. In timp ce daca spunem: cea mai bună versiune a noastră presupune ca unghiul in care ne arătăm celuilalt este conform realitatii, insa noi alegem sa ii afisam celuilalt cea mai buna parte. Ulterior îl lăsăm să descopere singur si partea/ părțile care nu sunt cele mai bune. Din punct de vedere moral este corect să arătăm doar cea mai bună parte a noastră. Sau daca punem întrebarea din sens invers celălalt ar fi dispus sa ne cunoască la început 100% asa cum suntem noi? Fara cea mai bună versiune a noastră. Sau de obicei noua oamenilor ne place versiunea de basm a vieții, cea in care măcar la început totul este un ideal? Ca o paralelă: Stim de multe ori ca excesul de politete din partea necunoscuților nu este autentic, dar il acceptăm.Textele de prezentare Modul in care ne descriem include sau omite defectele? Defecte de care suntem perfect conștienți, desigur? De multe ori nu. Omitem sa spunem ceea ce credem ca l-ar pune pe fugă pe celălalt. Avem de-a face cu o minciuna prin omisiune? Incepem sau nu relatia cu stângul? Nu spunem tot de teama de a fi respinsi. Dar ne-am gândit că poate ceea ce noi consideram că este un defect va fi apreciat de posibilul partener? Din întâmplare poate si el are același comportament obicei. Ceea ce vreau sa argumentez este ca lipsa de autenticitate ne poate apropia ( prin idealizarea proprie i imagini) de persoane care nu ne plac in esență asa cum suntem noi „pe bune”. Astfel risipim timp pretuios in incercarea de a fi asa cum ne-ar placea partenerul. In loc sa cautam printr-o prezentarea autentica un partener care apreciaza la noi ceea ce este autentic. Argumentația de mai sus o putem generaliza si la alte tipuri de relații…de munca, de amicitiei…si chiar de afaceri. De multe ori in relațiile de afaceri oamenii se comporta fals pentru a fi simpatizanți de partnerii de afaceri, crezând ca astfel vor avea succes. Uneori asa se întâmplă. Ai succes si ii păcălești pentru că joci un rol pe un termen scurt. Este ca un actor pe scena vieții.Ce se întâmplă cand masca este purtata prea des si prea mult? Incepi se te indepartezi de adevăratul „eu” si atunci aparea frustrarea si nefericirea pentru ca te simți captiv in proprile aspirații. Nu este tu in realitate si aceasta dualitatea creează un conflict interior pe care nu il constientizezi si se transforma intr-o stare de nemulțumire permanentă ca urmare a acestei diferențe dintre cine suntem cu adevărat, cine ne dorim sa fim si cine afisam lumii ca suntem.