Cerinta: Realizati, tinand cont de teoriile comunicari, un eseu pe tema: Cum sa nu ma conformez cererii date mai sus.(M. Georgescu)
Adevarul este ca nu pot. Nu pot sa nu ma conformez, dar nu datorita faptului ca sunt obligat de dvs., ci pentru ca sunt obligat de mine, de ceva din interiorul meu. Nu ma pot conforma sarcinii de a nu ma conforma, adica de a nu scrie nimic, de a va aduce o coala alba, cu o prima pagina ce ar fi continut numele meu. Si asta dintr-o nevoie personala de a arata ca intr-un final am inteles (dupa ce am fost luminat). Cu toate ca a doua varianta ar fi fost la fel de buna ca aceasta, dar privita din partea opusa. Cerinta dvs. de a scrie un eseu despre cum pot sa nu ma conformez cererii de a scrie acest eseu este paradoxala, pentru ca daca as fi venit cu foaia alba, ar fi insemnat ca nu as fi scris un eseu. As fi venit cu o foaie alba, deci nu m-as fi conformat cererii de a scrie. A scrie inseamna a ma conforma, dar in acelasi timp a ma conforma doar cererii de a scrie, dar nu si de a scrie ceea ce trebuie….. adica nimic, dar cum poti sa scrii nimic ? Nu poti. Partea buna este aceea ca nu am presiune cu privire la alegere, oricare e buna, fiecare raspuns, fiecare foaie e buna, dar in acelasi timp are diferite calitati si este cu mai multa sau mai putina spuma. Si cand ma gandesc ca am scris initial un eseu pe tema: “Cum se eschiveaza um maestru roman”( despre cum sa ne eschivam de la o sarcina, in general, ma simt un pic dezamagit de mine, ca nu am fost destul de atent sau de inteligent de a ma prinde singur, fara sa fie nevoie sa ma prinda altcineva. Chiar si acum as mai scrie, asa mai umple pagina cu apa, cu toate ca spuma, esenta, a fost spusa, dar de ce …dintr-o dorinta de a umple goluri interioare…dar nu vreau acum sa o fac, deci nu o sa mai spun nimic, deci am sa ma opresc din scris, pentru ca a scrie despre faptul ca nu mai vreau sa scriu este o prostie. In primul rand pentru ca dvs nu aveti timp de a citi nimic. Cum adica sa nu cititi nimic? Exact nimic, acum eu scriu nimic, si eu ma intreb daca o sa cititi acest nimic. Pentru ca daca dvs cititi ce scriu eu acum, eu am sa ma simt mai bine. De ce am sa ma simt mai bine? Pentru ca cititi ceva ce nu transmite absolut nimic, asta pentru mine inseamna ca am scris ceva bine, pentru ca v-a trezit interesul sa cititi. Si sa cititi dvs cu un minim interes ceea ce scriu, pentru mine este egal cu o recunoastere a faptului ca am acumulat un strat minim de cunostinte din domeniul psihologie. Dar acum chiar nu mai scriu pentru ca e posibil sa nu mai am tus si pentru pagina 2.