M-am bucurat de linistea orasului …si mi-a placut Bucrestiul astfel, totusi parca nu mai era el, dar imi place asa.
Asa ca daca prind pestisorul auriu la o partida de pescuit am sa-i cer sa fie paste in fiecare zi.
Dar asta nu e nimic, interesant mi se pare ca oamenii asteapta o zi speciala, o zi de sarbatoare pentru a traii, pentru a se bucura pentru a petrece, pentru a se simtii bine. Iar unii dintre ei asteapta cu atata nerabdare incat aceasta asteptare devine o incarcatura greu de suportat ce duce la imposibilitatea de a traii natural acel eveniment. Te simiti la un moment dat obilgat fata de propria persoana sa traiesti intr-u anumit fel, sa te bucuri de viata si de evenimentul respectiv. Pentru ca toata lumea merge dE Paste la munte mergi si tu, chiar daca nu ai bani suficienti sau chiar daca nu iti place la munte….si uite asa bucuria ta dispare pentru ca nu mai e ceva ce vine din tine ci ajungi sa te prefaci in fata ta ca traiesti. trist.
Ma straduiesc, vorbind de mine sa traiesc in fiecare zi, chiar daca nu imi iese mereu, uit uneori sa zambesc si ma incrancenez de tot ce e rau, ma pierd in detalii….fara sa vad intregul; ca am ajuns acolo unde de multe ori nici nu credeam ca ajung….ca fac ce mi-am dorit sa fac mereu, ca sunt sanatos…si ca pot sa obtin tot ce vreau daca ma straduiesc. Asta sunt eu ? Tu cum esti…care e parerea ta despre parerea mea….? Te astept cu comentarii