„Vorbele este ca ploia de stele si juramintele la fel ca si ele”

Vreau sa-ti vorbesc despre prieteni, despre juraminte, despre eternitatea vorbelor
spuse printre lacrimi ……sunt doar niste sentimente de moment, tarziu am inteles.
Eternitatea de
genul: nu as putea nicio data sa imi inchipuii …..sau nu as putea sa dorm langa …..sau …
cum sa ma culc? „Vai de mine”…..sa ne amuzam.
Vorbe spuse conjunctural, vorbe ce ar fi bine sa le crezi doar in momentul dat,
nu-ti inchipuii ca eternitatea sentimentelor exista…sau poate da,
dar in momentul „x”eu nu cred ca exista.
Vorbele intr-o clipa se spulbera ca un sir de margele ce se imprastie pe
asfaltul prafuit si juramintele se sting ca o ploaia de stele…..poate ar fi trebuit sa
stiu asta de mult, sa inteleg asta din timp, dar ca un naiv, am crezut in vorbe,
vorbe spuse printre suspine.
Dar ca toate lucrurile de pe lumea asta si eternitatea este trecatoare, eternitatea
vorbelor ce ar reflecta, cica niste sentimente….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *