Am fost prin parc zilele acestea si am ramas surprins sa vad clanul bautorilor de bere …din parc in actiune Unde ma uitam vedeam un grup de barbati fugiti de acasa spre o banca din parc Fiecare cu o bere la 1 litru palamata sau cu un pet la 2 litri si doua pahare de plastic.  O mare nebunie…imi si imaginez barbatii trecuti de 50 de ani pensionati anticipat cum isi dau telefoane pe fix si isi stabilesc intalniri in parcurile din Bucuresti.

Singurul scop? Consumarea berii fara batai de cap din partea soatelor suparate ca se cheltuiesc banii de intretinere ) Unde aruncam privirea bautorii de bere puneau stapanire pe iarba verde ( si nu de 1 mai) cu peturi, cu cutii de bere si cu sticle Ma intreb de unde nebunia asta pentru bere?

In sectorul 2 s-a nascut o minune….eu ii spun “minunea” lui Ontanu. Desigur minunea este asa intr-un sens ironic…..Despre ce este vorba: primarasul de la sectorul 2 a facut o fantana in spatele pietei Obor, iar aceasta a devenit loc de pelerinaj….sute sau chiar mii de oameni vin aici in fiecare zi sa-si faca rezerve de apa plata.

De aici putem intelege doua lucruri: ca apa “potabila” de la robinet este o mizerie si oamenii prefera sa care prin tramvai apa de la “Fantana lu` Bucur” decat sa bea apa acea naspa

2: oamenii nu mai au nici macar bani de apa plata si au inceput sa faca miscare…de nevoie nu de placere )

Una peste alta este un lucru bun: sfatul meu este sa mai faceti astfel de proiecte pentru ca distrugerea pietei obor s-a dovedit o afacere proasta pentru bucuresteni, dar buna pentru primarie.

Cine mai vinde in piata? bisnitarii care au preturi ca la supermarket si taranii de profesie…..adica tot niste bisnitari dar mai putin colorati.

Ceea ce e clar pentru mine : Daca e miercuri stau acasa, ma uit la cinema-ul meu propriu. De ce? N-am vazut asa o imbulzeala, inghesuiala de cand deschideau astia SuperMarket-uri si venea lumea la “pomu` laudat”. M-am plimbat miercuri seara la vreo 4 mall-uri in speranta ca voi putea vedea un film. Fie vorba intre noi, eu renuntam de mult, dar am fost cu doi ambitiosi care nu si nu ) Film am vrut, film ne facem

Intr-un final am ajuns la un mall prin rahova…si am avut bilete in primul rand….ce sa mai fun..dar fun nu gluma )

Credeam ca vine ceru peste mine, ma uitam sub fusta actritei….sau asa aveam impresia. O EXPERIENTA MAXIIMA.

In plus fata de acest lucru toata lumea stie ca sunt “zgarcit”, de aceea ma intreb: Cum e posibil sa ceri 15 ron pe o punga de floricele? Uite ca e posibil. Ma enerveaza la noi dorinta de imbogatire a unora. E singurul motiv pentru care ma bucur ca a venit criza….le-a aratat unora ca pot merge si cu RATB-ul si ca nu mai au bani de benzina pentru Jeep

Dar am deviat. Bat campii )

In momentul in care publicitarul nu stie ce vrea sa spuna si imi transmite in loc de siguranta  mesajul opus vis-a-vis de produsul respectiv, apare  o problema. Privesc spotul respectiv cu ironie.

Exact despre asta este vorba in reclama ING la “pensia cu acumulare”: Imi spun ca este greu sa investesc bani acum pentru un viitor care nu stiu cum o sa fie( este adevarat- eu nu stiu) mai grav este ca ei imi spun :” nici noi nu stim cum va fi viitorul”

Cum? Pai asa imi oferiti voi siguranta? Asa imi spuneti voi sa am incredere sa va dau banii mei? Imi spuneti ca sunteti la fel de nesiguri ca si mine? Mai bine imi tin banii la ciorap, am aceasi siguranta..

Dar  in schimb imi spun ca “dragoste si vise” or sa tot fie…..pai bine oameni buni…..

daca nu stiti ce o sa faceti cu banii mei, cum imi dati mie incredere? Imi dati “dragoste si vise”? Vin la voi dupa 20 de ani, mi-ati “mancat” banii si imi dati de la ghiseu “neste” dragoste si vise ?

Este “hazoasa” reclama )

In acest mod se intampla cu spectacolele organizate la Palatul Copiilor ce au preturi exagerate. Un exemplu in acest sens este piesa de teatru ce se va juca maine 9 noiembrie Biloxi Blues ce ii are in rolurile principale pe  Tudor Chirila, Paul Ipate, Bogdan Cotlet, Constantin Dita, Radu Iacoban, Andrei Serban, Dan Radulescu, Ioana Barbu si Mirela Oprisor.

Biloxi Blues este cea de-a doua piesă din trilogia autobiografică a lui Neil Simon, supranumită “Eugene’s Trilogy”, după numele personajului Eugene M. Jerome. Autorul, recunoscut drept regele comediei pe Broadway, isi urmareste eroul care se inroleaza in armata. Naivul adolescent este nevoit sa se confrunte cu probleme dificile si cu propriile sale reactii in fata constrangerilor si a prejudecatilor.

E ca si cum preotul pedofil s-ar intoarce in sat si le-ar vorbi copiilor despre virginitate, moralitate si consum de droguri.

E ca si cum Iliescu ne-ar spune ca Romania este unde este azi pentru ca au fost conducatori handicapati dupa revolutie…..care s-au bronzat in timp ce baietii carau precum furnicile.

Oare cat de mare este ipocrizia? Citim mai jos )

Oamenii au nevoie să audă şi altceva decat onomatopee, râgaieli în direct. Pentru că ţara aceasta, pe care o iubesc la nebunie, nu este compusă doar din curve, handicapaţi, asistaţi sociali, din pitici porno sau cine ştie ce ciudăţenii, o faună pestriţă, precum femeia cu barbă.